Itsuko Hasegawa și Kazuo Shinohara – 28 noiembrie, ora 18:00, Sala Frescelor
Buna ziua.
Vom incheia ciclul de prezentari dedicate arhitecturii japoneze moderne si contemporane cu acesti doi arhitecti: Itsuko Hasegawa si Kazuo Shinohara.
O arhitecta si un arhitect. Hasegawa, in varsta de 76 de ani, traieste si lucreaza in Tokyo. Shinohara a murit in anul 2006, dar influenta lui asupra arhitectilor japonezi contemporani a fost si este foarte importanta. Fara Shinohara, Toyo Ito poate ar fi fost altfel, si prin el, mai departe, alti arhitecti tineri importanti, cum ar fi Sou Fujimoto.
Amploarea experimentelor japoneze nu poate sa nu impresioneze. Cu radacini adanci in cultura si spiritualitatea lor, acesti arhitecti pot sa riste orice, fara sa cada in neverosimil sau superficial.
Va invit sa inchidem acest ciclu de noua prelegeri despre arhitectura japoneza moderna marti, 28 noiembrie, la ora 18:00, in Sala Frescelor. Cu aceeasi ocazie voi face o recapitulare a acestei "excursii" fascinante prin munca a 18 arhitecti din cei mai importanti in Japonia moderna, sinteza care sper sa va provoace spre a continua, individual, e explorare care nu poate sa fie decat fructuoasa.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma
Vom avea si un invitat: domnul Kohei Tsuboi, reprezentant al ambasadei Japoniei la Bucuresti, cu care sper sa avem un dialog interesant legat de tema conferintei. Voi fi obligat insa sa vorbesc in limba engleza, fiindca domnul Tsuboi nu cunoaste limba romana.
Junzo Sakakura & Hiroshi Hara – 22 noiembrie 2017, ora 18.00, Sala Frescelor
Arata Isozaki și Fumihiko Maki – 17 noiembrie 2017, ora 18.00, Sala Frescelor
Buna dimineata.
E vineri. Si ploua. E "urat". Desi John Ruskin, cu oarecare justificare, spunea ca nu exista vreme "urata"... poate intr-un fel a avut dreptate.
Azi voi vorbi despre Arata Isozaki si Fumihiko Maki, doi arhitecti foarte importanti ai Japoniei si ai lumii. Maki e mai moderat decat Isozaki, dar calitatea muncii lui l-a facut sa primeasca acel foarte ravnit premiu in arhitectura, premiul Pritzker.
Cand o sa avem si noi un laureat al acestui premiu ?
Cred ca am putea... daca insa am avea curajul pe care il au japonezii.
Daca am munci la fel de mult ca si ei.
Si daca am avea, continuu, acea foame, acea curiozitate intelectuala si artistica care nu se multumeste cu drumul batatorit.
Va invit, in masura in care foamea mentionata mai sus exista, sa ne vedem in Sala Frescelor, azi, la ora 18:00, pentru a continua calatoria noastra prin arhitectura moderna si contemporana japoneza.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma
Atelier Bow-Wow și Junya Ishigami – 14 noiembrie 2017, ora 18.00, Sala Frescelor
Buna dimineata.
Remarcabila varietatea de expresie in Japonia... aceasta libertate care face ambele desene aici posibile nu poate sa aiba decat efecte pozitive.
Da... Ukiyo-e... The Floating World... si cine cunoaste frumoasele gravuri in lemn japoneze intelege ca arta nu trebuie sa fie neaparat monumentala si "serioasa", adica, mai bine spus, ca exista si forme de seriozitate care ar putea sa para altceva...
Evident, japonezii sunt capabili, cateodata, sa puna sub semnul intrebarii Seriosismul atacat hilar de Bruno Taut, adica exact arhitectul german care pare sa fie cel mai admirat de Kengo Kuma, dupa cum ne-a spus chiar el, in Sala Frescelor, in luna octombrie.
Este la fel de evident ca jocul poate sa fie prezent si in arhitectura cea mai serioasa.
Da, jocul... daca Atelier Bow-Wow are capacitatea sa uneasca "high art" cu "low art", Ishigami distruge mitul robustetii arhitecturii concepand o arhitectura pe care coada unei pisici obisnuite o poate darama, cum de fapt i s-a intamplat chiar lui, la Bienala de la Venetia, in 2010.
Experimente, experimente... ale unor creatori care refuza dogma, care refuza normativul, si care astfel aduc bucurie acolo unde putini s-ar astepta sa o gaseasca.
Sa invatam, din nou, de la acesti japonezi care prin munca multa ajung la bucuria jocului, adica la acea bucurie a copilului care cu seriozitate se pierde in jocul sau.
Daca va atrage intalnirea dintre joc si seriozitate, eu va invit marti, 14 noiembrie, in Sala Frescelor, la ora 18:00, sa ne continuam calatoria printr-o arhitectura care continua sa ne provoace.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma
Kengo Kuma și Shin Takamatsu – 13 noiembrie, ora 18:00, Sala Frescelor
Buna ziua.
Intr-un anume fel Kuma si Takamatsu reprezinta doi poli ai arhitectii japoneze actuale. Mai bine spus, Kuma si Takamatsu cel de pana acum un numar de ani, fiindca acum construieste foarte diferit de cum o facea in anii 70, 80...
De ce sunt foarte diferiti acesti doi arhitecti ?
Pentru ca in timp ce Kuma este destul de reticent, Takamatsu, pana la inceputul anilor '90 avea o fervoare masinist expresionista greu de egalat. Plasmuirile sale arhitecturale, aproape "demonic" tehniciste, faceau greu de crezut realizarea lor, adica constructia lor. Si totusi, au FOST construite, de niste "beneficiari" fara indoiala cu totul speciali. Ceea ce Raimund Abraham, oarecum diferit, desena, Shin Takamatsu construia.
Post-modernismul sau tehno-mitic, daca-l putem numi asa, aproape ca nu are echivalent. Pacat insa ca acum Takamatsu a devenit bland, cuminte, si da, ma doare sa o spun, banal. Dupa excesele violent personale ale anilor 70 si 80, Takamatsu este acum un arhitect obisnuit, adica, un prestator de servicii cuminte.
Paradoxal, mai reticentul Kuma experimenteaza mai mult acum, isi asuma aventuri pe care Takamatsu pare sa nu mai aiba curajul sa le initieze.
Despre acesti doi arhitecti o sa vorbesc luni, 13 noiembrie, la ora 18:00, in Sala Frescelor.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma
Toyo Ito și Sou Fujimoto – 10 noiembrie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor
Buna ziua.
Continuam calatoria noastra prin arhitectura moderna si contemporana a Japoniei cu doi arhitecti foarte interesanti... Un "profesor" si un ""elev", daca putem sa spunem asa... Am pus cuvintele in ghilimele fiindca Ito nu a fost chiar "profesor" pentru Fujimoto, si nici Fujimoto nu a fost chiar "elev"...
Dar interesanta continuitatea SI ruptura dintre cei doi, si aceasta dubla relatie de Continuitate si Ruptura se poate observa in toata arhitectura moderna a Japoniei... Reverenta si tradare, daca e sa scriem in mod mai radical...
Cu dezamagire insa trebuie sa spun ca Toyo Ito, acum, construieste si intr-un mod oarecum discutabil, daca e sa observam ca una din ultimele sale lucrari (National Taiwan University Library - Taipei) are similaritati alarmante cu ansamblul Johnson Wax al lui F. L. Wright, la interior... cu toate acestea, Ito a fost si este unul din cei mai creativi arhitecti in lume...
Dar acum creativitatea lui Fujimoto este mai acuta, mai intens ireverenta, mai provocativa.
Fujimoto e tanar, dar maturitatea conceptiei sale arhitecturale ii permite sa fie "outrageous, but not offensive", o arta deloc usoara...
Ca sa inchei: Japonia continua sa experimenteze, cu un curaj demn de invidiat. Evident ca pentru ei a construi este o aventura, pe care si-o asuma cu elan si non-conformism. Asa cum a scris un critic: "Japan is rising again..."
Indeed...
Va multumesc si va astept: vineri, 10 noiembrie, la ora 18:00, in Sala Frescelor.
Dan Coma
Kazuyo Sejima & Kenzo Tange – 8 noiembrie 2017, Sala B, ora 18.00
Desi, la o prima vedere, societatea japoneza ar parea o societate "masculinista", adevarul s-ar putea sa fie mai complex, daca e sa consideram doar faptul ca zeul lor primordial a fost, de fapt, o zeita... si nu orice zeita, ci zeita simbolizand SOARELE... asta, in Tara Soarelui Rasare... Da, Amaterasu a fost zeita primordiala in shintoism, si ca atare, de la bun inceput spiritualitatea japoneza a fost plasata, ca sa spunem asa, sub semnul feminitatii.
Foarte frumos!
Si atunci poate nu e o intamplare ca arhitecta Kazuyo Sejima, castigatoare a premiului Pritzker in 2010, si directoare a Bienalei de Arhitectura de la Venetia din acelasi an, ocupa un loc atat de important in arhitectura japoneza si in arhitectura lumii.
La polul opus, cumva, e Kenzo Tange, care ar putea fi considerat un fel de "patriarh al arhitecturii moderne japoneze"... dar, exact acest "patriarh" a fost fortza esentiala in publicarea celei mai frumoase carti despre aceasta cea mai frumoasa arhitectura, care este Ise Shrine, in Japonia, dedicata si ea zeitei solare Amaterasu.
Despre Amaterasu, despre Ise Shrine, despre Kazuyo Sejima si Kenzo Tange o sa vorbim, aratand ca arhitectura, atunci cand atinge un nivel de excelenta, depaseste limitarile obisnuitului, si inspira, chiar in plan spiritual, chiar daca spiritualitatea specifica a Japoniei nu e a noastra, per se. Dar are oare spiritul granite ?
Va multumesc si va astept: miercuri, 8 noiembrie, la ora 18:00, in Sala "B" (langa Sala Frescelor), Sala Frescelor fiind dedicata atunci unui alt eveniment.
Dan Coma
Buna ziua.
Tocmai am observat, in holul Mincu, un afis despre "Luna Culturii Japoneze"... Foarte frumos! Ma bucur mult ca o intreaga luna este dedicata culturii acestei tari miraculoase, care este Japonia.
Insa fiindca in cadrul acestei manifestari este doar o singura actiune legata de arhitectura, m-am gandit sa initiez un maraton de arhitectura japoneza moderna si contemporana.
Intr-adevar, fenomenul japonez continua sa fascineze... pana si F. L. Wright, nu deseori exprimandu-si fara rezerve o admiratie, fata de Japonia a facut-o. Asta spune mult...
Va invit sa exploram impreuna, in detaliu, opera celor mai importanti arhitecti moderni si contemporani japonezi.
Iata mai jos lista prezentarilor, care vor avea loc in Sala Frescelor, la ora 18:00, in zilele respective. Vor fi noua prelegeri in care voi prezenta comprehensiv lucrarile urmatorilor arhitecti:
- 06 noiembrie 2017 - Tadao Ando & Shigeru Ban
- 08 noiembrie 2017 - Kazuyo Sejima & Kenzo Tange
- 10 noiembrie 2017 - Toyo Ito & Sou Fujimoto
- 13 noiembrie 2017 - Kengo Kuma & Shin Takamatsu
- 14 noiembrie 2017 - Atelier Bow-Wow & Junya Ishigami
- 17 noiembrie 2017 - Arata Isozaki & Fumihiko Maki
- 20 noiembrie 2017 - Kiyonori Kikutake & Kisho Kurokawa
- 22 noiembrie 2017 - Junzo Sakakura & Hiroshi Hara
- 24 noiembrie 2017 - Itsuko Hasegawa & Kazuo Shinohara
Daca soarele rasare la est, si daca Japonia e numita Tara Soarelui Rasare, atunci sa ne lasam si noi incalziti, inspirati si provocati de soarele arhitectural al acestei tari foarte speciale.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma