Director: Melania Dulămea
Secretariat:- Anul I: Viorica Gânțoi secretariat.viorica@uauim.ro
- Anii II și III: Teodora Avramidis secretariat.baze@uauim.ro
Activitățile din cadrul departamentului Bazele proiectării
Experiența din cadrul Atelierului de Proiectare este completată de o serie de activități, cursuri, evenimente, cu caractere obligatoriu sau facultativ, printre care: cursurile de teoria proiectului, schițele de schiță, excursiile de studii, expozițiile și juriile de final de proiect, etc. Fiecare dintre acestea își propune să antreneze anumite competențe specifice și să susțină procesul de învățare și, în cele din urmă, să furnizeze cât mai multe ocazii de a fi în preajma arhitecturii.
Teoria proiectului, pentru primii trei ani de studii, reprezintă o succesiune de prelegeri cu caracter teoretic, dar cu referințe și exemplificări consistente din sfera arhitecturii construite sau doar proiectate, însă relevante ca model de gândire arhitecturală. Succesiunea, conținutul și temporizarea prelegerilor este stabilită de către șeful de atelier, pentru a însoți și susține parcursul fiecărei teme studiate la atelier.
Lansarea de temă este un eveniment comun pentru întregul an, însoțit de o prelegere pregătită de către echipa de întocmire a temei, și ocazional de conferințe susținute de invitați din interiorul sau din afara profesiei (filosofi, antropologi, etc.). Scopul este acela de a prezenta obiectivele și datele de pornire ale fiecărei teme, lăsând deschisă intrepretarea, aproprierea și asumarea personală a experienței viitoare a proiectului.
Juriul de final de proiect celebrează momentul privilegiat al finalizării unui proiect și reunește la superlativ cele trei componente ale fiecărui exercițiu de școală: proiectul de arhitectură ca produs (planșe, machete, etc.), discurs (prezentare publică) și proces (reluarea drumului parcurs și reflecție critică). Prezentarea tuturor proiectelor din atelier în fața unui juriu format din profesori îndrumători și invitați este un exercițiu complex care antrenează capacitatea de a argumenta, precum și ”talentul” de a primi feedback. Juriile de proiect pentru diferiții ani de studii (de la anul I la anul V) sunt programate pe cât posibil decalat pentru a permite studenților să asiste la susțineri și discuții cât mai diverse.
Ulterior juriului, fiecare temă se încheie cu o Expoziție de tip „ateliere deschise” cu prilejul căreia studenții și îndrumătorii sunt invitați să plonjeze în lumea fiecărui atelier, să ia contact cu direcția de îndrumare trasată de fiecare echipă în parte, cu nuanțe și accente care transfigurează fiecare temă, mai mult sau mai puțin comună, subliniind diversitatea abordărilor posibile și unicitatea fiecărui atelier.
Proiectul de verificare și Schița de schiță sunt exerciții de proiectare condensate, reduse la o singură zi și desfășurate fără îndrumare. Fiecare dintre aceste exerciții își propune să antreneze o anume abilitate și să furnizeze un tip diferit de experiență de învățare, să permită exprimentarea în diferite tehnici de reprezentare, să testeze capacitatea de sinteză și forța de convingere a exprimării grafice.
Activitățile practice de la anii 1 și 2, desfășurate în săptămâna care precede Paștele Ortodox, propun teme particulare de studiu, asociate direct sau indirect temei de atelier în curs, care țin în general de documentare, antrenarea capacității de observație, sinteză, analiză, etc.
Excursiile de studii, opționale, au loc în primăvară, pe parcursul săptămânii de practică, și propun o experiență fundamentală pentru arhitecți (și cu atât mai mult pentru viitorii arhitecți) întâlnirea nemijlocită cu exemple remarcabile din istoria mai veche sau mai nouă a arhitecturii, parcurgerea spațiului arhitectural, măsurarea cu propriul corp, experiența haptică a arhitecturii. Traseul fiecărei excursii este atent proiectat, studenții fiind însoțiți de cadre didactice, și având la dispoziție un ghid explicativ care introduce principalele repere și vizite programate pe parcurs.
Programa anilor 1-2-3
Temele de studiu ale anilor 1, 2 și 3 încearcă să traseze un parcurs al familiarizării viitorului arhitect cu faptul că arhitectura intervine asupra unui dat : ceva care se află deja acolo (loc, ceea ce este deja construit sau ceea ce apare în mod natural, folosințe, activități, nevoi, oameni, materiale etc.), în sensul înțelegerii, purtării de grijă și întregirii acestui dat. Premisa este aceea că școala de arhitectură trebuie să permită și să susțină formarea unei conștiințe critice și etice privind mijloacele și consecințele arhitecturii: arhitectura lucrează cu ceva dat, iar ceea ce contează în primul rând este buna raportare la acest dat.
Foarte importantă devine atunci formarea capacității de a observa, a vedea, a interpreta și a traduce în proiect o serie întreagă de indicii care îi sunt aduse în față arhitectului în oricare dintre situațiile concrete întâlnite. Întorcându-se către lucrurile din jur, studentul-arhitect trebuie să înceapă să simtă că i se vorbește pe limba lui, că înțelege povestea pe care acestea o au de spus. Implicarea personală devine atunci o condiție esențială. Fiecare student aduce cu sine o experiență de viață, sensibilități, preocupări și abilități diferite. Temele de studiu oferă prilejuri pentru recuperarea, valorificarea și continuarea acestei experiențe a fiecăruia, dar și oportunități pentru deturnarea acesteia sau pentru dobândirea unor experiențe noi, specifice meseriei de arhitect, cu ajutorul și prin intermediul îndrumării din atelier. În cadrul temelor propuse și a activității de atelier, alegerea conștientă, problematizată și argumentată – a materialului, a locului, a folosinței – este un instrument important de construire a unui demers adecvat fiecăreia dintre problemele diferite care îi sunt puse în față arhitectului. Tema dă doar un indiciu, furnizează un pretext, fiecare student își construiește, într-o măsură mai mare sau mai mică, propria temă, asistat de îndrumători. Experiența, specificul, prioritățile, metoda sau tactul fiecărei echipe de îndrumare vin să furnizeze reperele, bornele, ceea ce poate fi un teren ferm al învățării arhitecturii. În acest sens, se pot distinge câteva direcții și problematici principale care se regăsesc permanent, deși în proporții diferite, în alcătuirea temelor de studiu din desfășurarea anilor 1, 2 și 3.
Ințelegerea spațiului
Temele au ca obiective însușirea lecturii multicriteriale și dezvoltarea gândirii tridimensionale în relație cu reprezentarea, determinarea spațiului prin formă, dimensiuni, ierarhii, tipologii spațiale, loc și funcțiune.
Relația cu vecinătatea
Temele iau ca punct de plecare situații de vecinătate diferite (fie acestea urbane centrale sau periferice, sau fragmente ale cadrului natural), mizând pe faptul că tocmai confruntarea cu aceste situații, analiza, înțelegerea și interpretarea lor pot facilita dezvoltarea unei gândiri arhitecturale critice. Pentru o parte dintre proiecte (temele din primul semestru, atât pentru anul 2, cât și pentru anul 3) sunt propuse zone extinse de studiu, astfel încât alegerea unui amplasament să presupună parcurgerea și înțelegerea activă a vecinătății, compararea mai multor opțiuni, interogarea conexiunilor dintre sit și program. În aceste cazuri, prima temă funcționează (și) ca etapă de cunoaștere ce pregătește tema secundă.
Recuperarea materialitățiI
Recuperarea sensului tectonic al arhitecturii, ce și cum se construiește, cum îi este unui anume material cel mai propriu să fie folosit, ce vrea de fapt materialul, felul în care materia ajunge să-și impună propria sa formă formei: sunt întrebări și priorități ale tuturor exercițiilor, dar mai ales ale primului exercițiu din anul 2. Iar toate aceste întrebări se pot parcurge în mod firesc nu ca exerciții abstracte, ci în strânsă legătură cu locul în care intervenția arhitecturală apare ca necesară și, implicit, ajutând la înțelegerea lui.
Reconsiderarea programului
A proiecta sau a construi constituie un fals în absența unor întrebări asupra felului în care viața ar fi posibilă acolo: acea viață care să fie specifică unui anume loc, anumitor oameni, implicând anumite activități, anticipând întâmplări, nevoi sau așteptări. În acest sens, este propusă reconsiderarea și reconstruirea programului de arhitectură, în sensul adecvării acestuia la fiecare situație sau loc particular. Programul se scrie din mers, pe măsură ce toate acestea se lasă des-coperite. Temele oscilează între dimensiunea privată și cea publică a arhitecturii. Studiul este centrat pe problema locuirii, abordând pe rând și gradual locuirea individuală ca spațiu exclusiv sau negociat al intimității domestice (a doua temă din anul 2), subiectul locuirii în legătură cu spațiul public neconstruit și construit (a treia temă din anul 2) și, în cele din urmă, tema unei locuiri colective, dense, cu puternic caracter urban, animată de funcțiuni complementare (ultima temă din anul 3). Dimensiunea publică caracterizează primul semestru al anului 3, oferind prilejul construirii și particularizării programului arhitectural, adecvat unui loc, unui anumit mediu social și cultural sau anumitor relații de vecinătate, pe care arhitectura le poate dezvălui, îngriji sau re-inventa.
Obiective didactice
Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM propune formarea viitorilor arhitecți în sistemul studiilor de lungă durată (șase ani, licență și master integrat).
La finalul primilor trei ani de studii studentul trebuie să știe să elaboreze un proiect complet de arhitectură (integrând treptat în plus față de elementele specifice proiectării de arhitectură propriu zise noțiuni și elemente ce țin de proiectare urbană, concepție structurală, detaliere tehnică, tehnologie, sustenabilitate, etc.).
Obiectivele primului ciclu din formarea arhitecturală de șase ani se referă cu precădere la asigurarea unei baze de cunoștințe fundamentale care să permită deprinderea gândirii arhitecturale (traducerea în formă arhitecturală a unei idei argumentate ca răspuns la provocarea unor date inițiale) prin intermediul unor instrumente de lucru și intervenție de proiectare dobândite progresiv. Principalele paliere ale însușirii cunoștiințelor și operării cu principii și reguli sunt asimilate treptat presupunând o complexitate din ce în ce mai mare și se referă la: analiză și lectură, compoziție și formalizare, gândire critică, sinteza prin proiect a unui ansamblu de constrângeri și date materiale culminând cu un program arhitectural - respectiv funcțiune.
Atelierul de proiectare reprezintă punctul central al educației în școala de arhitectură. De-a lungul primilor trei ani ai formării ca arhitect, Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM propune un parcurs gradat al experiențelor de proiectare, crescând progresiv complexitatea situațiilor și implicit a proiectelor arhitecturale.