Metalul a fost descoperit și prelucrat cu milenii în urmă fiind utilizat în făurirea de unelte, podoabe, arme etc., dar s-a afirmat ca material principal în construcții mult mai târziu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu inovația tehnologică în prelucrarea și utilizarea diferitelor metale și aliaje.

Perioada cea mai efervescentă în istoria utilizării metalului în arhitectură a coincis cu prima revoluție industrială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, progresul tehnologic făcând posibilă crearea de vitraje de mari dimensiuni cu suport discret din metal, apariția unor noi programe de arhitectură, a unor noi stiluri arhitecturale și, nu în ultimul rând, determinând o mutație radicală în concepția obiectului de arhitectură prin separarea scheletului portant de închideri. Totodată, prin calitățile sale structurale, metalul a încurajat competiția în privința creșterii deschiderilor și înălțimii construcțiilor, fapt ilustrat de performanțele în domeniul podurilor și cel al blocurilor „zgârie-nori“. Pe de altă parte, de sute de ani metalul înnobilează arhitectura prin luciul patinat al acoperișurilor, verdele profund ce colorează cornișele clădirilor cu învelitori din cupru, decorațiile din metale diverse sau non-culoarea suprafețelor oglindă din metal șlefuit ce reflectă peisajul din jur.

Metalul a devenit un element cheie în dezvoltarea din ce în ce mai rapidă a culturii și civilizației occidentale, întruchipând performanță, forță și suplețe în momente importante din istorie. Dacă în 1889, la Expoziția Universală de la Paris, Turnul Eiffel a fost o demonstrație de inovație creatoare și o ilustrare concretă a potențialului noului material, competiția de a construi cât mai înalt din metal a continuat până în prezent, când limitele scheletului din metal par să fi fost atinse din acest punct de vedere.

În arhitectură, metalul a deschis însă noi și multiple orizonturi, precum fluiditatea spațiilor, transparența închiderilor sau aparenta fragilitate a structurilor filigranate. Începând cu serele de la Kew Gardens și construcția Crystal Palace, acoperișurile vitrate de gări și galerii comerciale, trecând prin estetica stilului Art Nouveau, fundamental bazată pe maleabilitatea metalului, apoi fațadele-cortină și casele de sticlă din prima jumătate a secolului XX, fără a omite competiția constantă în domeniul podurilor și clădirilor înalte, metalul nu a contenit să stimuleze imaginația creatorilor de arhitectură.

Postmodernismul a fost un moment în care metalul a căpătat valoare emblematică, ca modalitate de a exprima direcțiile noi în arhitectură prin reinterpretarea unor elemente și decorații clasice realizate în manieră modernă. Capitelurile de oțel inoxidabil ale lui Charles Moore din Piazza d’Italia reflectă desprinderea arhitecților de curentele anterioare, de simbolistica și regulile de compoziție existente, ca și de suportul lor material tradițional.

În arhitectura contemporană, Santiago Calatrava folosește metalul în asociere cu betonul pentru a crea o arhitectură a luminii și a formelor organice cu calități static-sculpturale, apropiind arhitectura de artă. Creațiile lui Frank Gehry sau ale lui Daniel Libeskind eliberează spațiul și îl recompun folosind suprafețe metalice în compoziții arhitecturale faimoase în întreaga lume, devenite simboluri și repere ale orașelor în care au fost construite.

Metalul este materialul predilect al arhitecților atunci când țintesc performanța, fie că ea se referă la console spectaculoase, la o estetică iconică sau la o expresie puternică a importanței funcțiunii reprezentate. El este în aceeași măsură garantul performanței structurale și al dinamicii spațial-arhitecturale. Fațadele contemporane metalice pot fi transparente, translucide, colorate, texturate, cinetice, mimetice. Sub toate formele sale, metalul este un material cu multiple valențe și de mare expresivitate, care transformă continuu imaginea orașului contemporan și confortul vieții cotidiene.

Ca și edițiile precedente, ediția 2019 a Atelierelor de la Sibiu propune un schimb de idei pluridisciplinar, ilustrând preocupări și puncte de vedere diverse în contextul larg al temei propuse, sub forma unor comunicări științifice întemeiate pe formele atât de variate în care întâlnim diferite metale în arhitectură, fie ea istorică, actuală sau de avangardă.

Calendar

Modalitatea de înscriere

Profesioniștii din diverse arii disciplinare – arhitecți, ingineri și designeri, cadre didactice, cercetători și studenți – sunt invitați să participe la „Atelierele de la Sibiu“, ediția 2019, cu idei și prezentări menite să cristalizeze împreună aspecte diverse ale tematicii propuse.

Cei interesați să prezinte o comunicare sunt rugați să trimită titlul acesteia, însoțit de un rezumat (250-300 cuvinte) din care să rezulte contribuția comunicării la ilustrarea temei propuse, până la data de 10 mai 2019, la adresa de e-mail a secretariatului „Atelierelor de la Sibiu“.

Informații suplimentare:
https://www.uauim.ro/
https://www.facebook.com/atelierelesibiu/

Contact

Secretariat „Atelierele de la Sibiu“
Asist. dr. arh. Daniel N. Armenciu
atelierele.sibiu@gmail.com

Organizatori

• Prof. dr. arh. Rodica Crișan
• Conf. dr. arh. Zina Macri
• Conf. dr. arh. Liviu Gligor
• Lect. dr. arh. Monica Mureșanu
• Asist. dr. arh. Daniel N. Armenciu
• Arh. Adrian Vidrașcu

• 10 iun 2022 Atelierele de la Sibiu 2022: Transparențe
• 15 iun 2020 Atelierele de la Sibiu 2020: Portretul unei schimbări de paradigmă: revoluția sustenabilității
• 15 apr 2019 Atelierele de la Sibiu 2019: Valențe ale metalului în arhitectură
• 19 mar 2018 Atelierele de la Sibiu 2018: Betonul, material al modernității
• 25 ian 2017 Atelierele de la Sibiu 2017: O perspectivă atemporală asupra lemnului
• 14 dec 2015 Atelierele de la Sibiu 2016: Cărămida, mereu reinventată
• 27 apr 2015 Sesiune de comunicări științifice: „Sticla, paradigmă inovativă în arhitectură”
• 19 mar 2013 Sesiune de comunicări științifice: „Experiment, comunicare și inovație didactică în arhitectură”