EAAE Prize 2003-2005 - Copenhaga, noiembrie 2004
asist.arh.Elena-Codina Dușoiu
Între 24-26 noiembrie 2004 s-a desfășurat la Copenhaga, în Danemarca, decernarea premiilor concursului de eseuri referitoare la învățământul de arhitectură EAAE Prize 2003-2005. Tema concursului (How will the demands of the information society and "new knowledge" affect the demand for relevant or necessary "know how" in architectural education?, tradus în românește ar veni: Cum vor afecta exigențele societății informaționale și "noua cunoaștere" cererea de experiență relevantă și necesară în educația de arhitectură?) este de stringentă actualitate și demonstrează preocuparea vie pentru un învățământ de arhitectură înnoit, care să răspundă necesităților atât de dinamicei noastre societăți actuale, dar și să îi deschidă acesteia direcții de avangardă pentru viitor.
Organizarea acestui eveniment dovedește profesionalism reflectat în dorința de a identifica și rezolva probleme reale, ceea ce a devenit, de altfel, o profesiune de credință a Asociației Europene pentru Educația de Arhitectură (AEEA sau EAAE). Cu ajutorul generos al sponsorului VELUX, care s-a implicat într-o campanie pe termen lung, fără rezultate financiare imediate, dar cu un viitor promițător (este de admirat o astfel de înțelepciune, mai ales pentru noi, cei care trăim în țara și vremea profitului imediat) decernarea premiilor acestui concurs s-a transformat, de fapt, într-un workshop, în cadrul căruia au dat tonul cei zece câștigători (Frank Weiner-Virginia Polytecnic Institute, SUA, Upali Nanda&Irina Solovyova, Texas A&M University, SUA, Kim Sorvig, University of New Mexico, SUA, Thomas McQuillan, SUA, din partea Arkitekthøgskolen i Oslo, Norvegia, Rachel McCann, Mississippi State University, SUA, Jeremy Till, The University of Sheffield, Marea Britanie, Andrew Levitt, University of Waterloo, Canada, David Willey, University of Plymouth, Marea Britanie, Thomad Wiesner, Kunstakademiets Arkitektskole, Danemarca, Deniz Incedayi, Mimar Sinan Fine Arts University, Istanbul, Turcia), au conferențiat personalități de prestigiu internațional (Alberto Peréz-Goméz, Canada, Peter MacKeith, SUA, Dagmar Richter, Germania-SUA, Juhani Pallaasmaa, Finlanda, Per Olaf Fjeld, Norvegia), dar în egală măsură fiecare s-a simțit invitat să își expună punctul de vedere. De altfel organizatorii au invitat la acest workshop și participanții la concurs, între care m-am numărat, reprezentând în acest context UAUIM.
Dezbaterile s-au situat "sub presiunea evenimentelor": în timp ce majoritatea vorbitorilor din SUA (extrem de numeroși, de altfel) au analizat în mod pragmatic situația cu care ne confruntăm, arătând și faptul că ea nu este atât de nouă și de fără precedent cum se crede îndeobște (Dagmar Richter, Frank Weiner, Kim Sorvig, Thomas McQuillan), "europenii" (nu neapărat prin proveniență, cât prin cultură și convingere), au arătat că, în fond, nu se poate merge înainte fără valori (Alberto Peréz-Goméz, Canada, Juhani Pallaasmaa, Finlanda, Deniz Incedayi, Turcia, Jeremy Till, Marea Britanie; dar și Upali Nanda&&Irina Solovyova, SUA, Rachel McCann, SUA).
Ca o impresie generală, acest workshop a demonstrat eficiența unui învățământ de arhitectură global (mie îmi place să îl numesc universal). Valoarea opiniilor exprimate a impus un cadru de discuții fecund și nu arareori punctat de o bătălie intelectuală sclipitoare. Iată doar câteva exemple, pe care le-am spicuit pentru savoarea lor și provocările pe care le aduc:
Rachel McCann: Studenții ar trebui să re-învețe un mod inocent de a vedea lumea.
Oare se poate preda experiența spațiului?
Descartes: I think, therefore I am.
Waiter: More soup, Sir?
Descartes: I think not.
Descartes disappears.
(nu am tradus acest sofism pentru a nu se pierde efectul său).
Jeremy Till (citându-l pe Manfredo Tafuri): Arhitecții sunt gimnaști în curtea unei închisori.
Kim Sorvig: Virtualul nu a început de-abia când s-a inventat computerul. Gustul unui măr stă în contactul cu el, nu în măr în sine...la fel este cu spațiul.
Dagmar Richter: Nu avem nevoie să învățăm să călărim ca să ne luăm permisul de conducere (apropo de vechea dezbatere a tehnicilor tradiționale și contemporane în reprezentarea proiectului de arhitectură).
David Willey: Omenirea nu a încetat să creadă în Dumnezeu doar pentru că Nietzche a declarat că Dumnezeu a murit.
Deniz Incedayi (citându-l pe Dostoievski): Frumosul va salva lumea.
Lucrările complete ale celor zece câștigători, cât și alte materiale legate de acest eveniment vor fi publicate pe site-ul AEEA (www.eaae.be), pe care, de altfel, vă invit cu căldură să îl consultați.