Recent a plecat dintre noi unul dintre cei mai longevivi prieteni și colaboratori ai UAUIM, profesorul, arhitectul, directorul, căpitanul de vas și marchizul Javier de Cárdenas y Chávarri. Activitatea sa în domeniul proiectării de arhitectură (în special restaurare-reabilitare, cu o pasiune și o dedicație deosebită pentru arhitectura vernaculară și tradițională), didactic (unde a excelent, formând zeci de generații de studenți și masteranzi, în Spania, America Latină, dar și în România, prin numeroasele școli de vară organízate), de management universitar (director și chiar rector al mai multor școli de arhitectură de prestigiu din Spania) și ca promotor al unor fundații culturale este copleșitoare. Ne vom opri aici asupra colaborării cu UAUIM, pentru a evoca aportul adus de-a lungul mai multor decenii activității didactice și de cercetare din Universitatea noastră.
Javier de Cárdenas ajunge pentru prima dată la București la scurt timp după Revoluție, în 1995, cu prilejul unei extinse întâlniri a Asociației Școlilor Europene de Arhitectură (AEEA), la invitația legendarului profesor Mac Popescu, care era în vremea aceea motorul școlii și avea să rămână astfel pentru încă mulți ani. Cu acest prilej, stabilește prime contacte cu conducerea Universității, dar și cu simpli studenți, contacte din care avea să rezulte mai târziu o superbă colaborare de câteva decenii. A fost prezent în juriile internaționale de diplomă, ori de câte ori a fost solicitat, iar odată cu primele susțineri de diplomă ale studenților Facultății de Arhitectură de Interior (fondată în 2003), a devenit un obișnuit al jurizărilor internaționale de diplomă de la FAI. Lucru firesc, de altfel, fiindcă el personal fondase, în cadrul ETSA Madrid, Secția de Arhitectură de Interior.
Însă cea mai remarcabilă inițiativă, pe care a susținut-o personal, cu mult entuziasm, a fost cea a Atelierelor Româno-Spaniole de Arhitectură, demarate în 2006, în cadrul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară de la Dealu Frumos. Pornind de la un nucleu restrâns (profesorul Javier de Cárdenas, Codina Dușoiu și Beatrice-Gabriela Jöger, pe atunci tinere cadre didactice), Atelierele Româno-Spaniole, însumând 10 ediții la care profesorul Javier de Cárdenas a participat personal și alte două ulterioare, au coagulat o întreagă pleiadă de profesori și specialiști din Spania, România și chiar America Latină, dintre care amintim aici doar câțiva: José Manuel Merino de Cáceres (reputat profesor și restaurator), Jaime de Hoz Onrubia (profesor dr., istoric), Fernando Vela Cossio (dr. arheolog, director adjunct ETSAM), dr. arh. Orlando Sepúlveda, Universitatea Santiago de Chile, Santos García Alvarez (dr.arh., profesor), Ignacio Gil Crespo (dr.arh.), Emil Barbu Popescu (prof.dr.arh. rector), Sorin Vasilescu (prof.dr.arh.), Hanna Derer (prof.dr.habil.arh.), Mihai Opreanu (conf.dr.arh.) și mulți alții. Atelierele româno-spaniole au fost un prilej de cercetare pe viu a arhitecturii vernaculare și de comparare directă a arhitecturii tradiționale spaniole și românești, această particularitate culturală făcându-le unice. Schițele rapide de proiect, concepute în echipe mixte de studenți români și spanioli, pe baza observațiilor și studiului direct in situ, au stat mai târziu la baza unor cercetări solide, extinse, concretizându-se în unele cazuri fie în lucrări științifice și teze de doctorat, fie în proiecte de intervenție adoptate de primăriile care, treptat, au devenit parteneri de drum.
Putem spune că modelul atelierelor româno-spaniole din perioada 2006-2015, concepute și susținute (inclusive din fonduri proprii) de Javier de Cárdenas a creat școală, și nu puțini dintre cursanții acelor ateliere realizează astăzi propriile inițiative (școli de vară, seminarii etc.) în România sau în Spania. De altfel, începând cu anul 2009, modelul atelierelor româno-spaniole a fost preluat de Fundația Pro Patrimonio și de Primăria Câmpulung Muscel, care au organizat, în paralel, alte 7 ediții de ateliere similare în Câmpulung (2009-2015), sprijinite de Javier de Cárdenas prin fundația pe care o crease la acea vreme (Diego de Sagredo).
Prezența sa anuală la Câmpulung, la atelierele româno-spaniole (Dealu Frumos, Nordul Moldovei, Țara Hațegului, Constanța, Delta Dunării, Giurgiu etc.), dar și la jurizările proiectelor de diplomă și în comisii internaționale de doctorat, a făcut din Javier de Cárdenas un mare iubitor al țării și al școlii noastre, pe care le-a perceput ca pe o a doua casă. Sunt de menționat și inițiativele sale de a premia excelența, acordând din fonduri proprii distincții celor mai buni studenți ai atelierelor româno-spaniole, pentru proiecte, grafică, desen și chiar eseu (o inițiativă inedită a fost concursul propus de el “Câmpulung în 100 de cuvinte”).
Rândurile de față un pot fi decât o modestă evocare a unei personalități a învățământului de arhitectură, de la care discipolii săi (printre care mulți studenți și foști studenți ai Universității noastre) au învățat o abordare atentă și pragmatică a profesiei, bazată pe observație și logică, dar și dragostea pentru patrimoniu și tradiție, comunicarea directă și eficientă prin limbaj și desen, încrederea în partenerii de echipă. Și, fără îndoială, bucuria de a trăi din plin!
Requiescat in pace!
Codina Dușoiu, conf.dr.arh.
Beatrice-Gabriela Jöger, prof.dr.habil.arh.
