english homepage
UAUIM→Evenimente→Workshop româno-spaniol la Giurgiu

Al IX-lea atelier de arhitectură româno-spaniol
Giurgiu, 14-21 iulie 2014
Cartel y Programa.doc

Recuperarea ruinelor – între poetică și tehnologie
Recuperación delas ruinas – entre poetica y tecnologia

Trebuie să restaurăm ruinele? Faut-il restaurer les ruines? Este vorba de o întrebare ce se traduce mai mult într-un gest de introspecție al fiecăruia, întrebare pe care și-au pus-o Ruskin, Viollet-le-Duc și Giovannoni, dar și arhitecții Renașterii...

Prezentarea dedicată cetății Giurgiu și celui de-al IX-lea atelier de arhitectură româno-spaniol își propune o incursiune în lumea intervențiilor actuale pe ruine, în conformitate cu ultimele carte europene și internaționale în vigoare. Se evidențiază o serie de principii de intervenție: principiul reversibilității, principiul minimei intervenții, principiul punerii în valoare a etapelor constructive, cât și al operațiilor contemporane. Gândită ca un material documentar pentru studenții care urmează să propună soluții pentru punerea în valoare a ruinelor cetății medievale Giurgiu, comunicarea conține atât exemple comentate de intervenții arhitecturale în situri arheologice din Spania, Portugalia, Elveția, Germania, Franța etc., cu evidențierea structurilor de integrare și acoperire și a materialelor folosite, cât și studii de caz explicate pe larg. Exemplele sunt extrase din studiul de un semestru al studenților de anul IV ai Facultății de Arhitectură de Interior a UAUIM (îndrumători conf.dr.arh. Codina Dușoiu, conf.dr.arh. Mihai Opreanu). M-am oprit asupra a 3 exemple diferite, care acoperă o paletă largă de situații:

  1. Castrul Roman Jidova de lângă Câmpulung Muscel. Actualmente situl este insuficient pus în valoare, datorită nerezolvării corespunzătoare a accesului (o alee precară mai îngustă de o bandă de circulație auto), intervențiilor de reconstrucție din a 2-a jumătate a secolului XX (greu de probat cu documente istorice, au utilizat materiale ireversibile – mortar de ciment, beton) și construcției ce adăpostește muzeul, o fostă magazie, aflată chiar deasupra unui colț al incintei antice. Propunerea de intervenție se referă la eliberarea sitului de intervențiile parazitare, construcția unui nou muzeu pavilionar într-un loc adecvat, lărgirea accesului, integrarea sitului cu vecinătățile sale, dar și semnalistică, crearea unui logo, parcurgerea și vizitarea sitului.
  2. Ruinele Palatului Domnesc Curtea Veche din București. Sit arheologic de valoare excepțională pentru capitală, afectat de degradări, cutremure, dar și de restaurări inadecvate, ireversibile. Problemele tratate sunt multiple, de la refuncționalizare, gândirea unui traseu de vizitare, integrare cu parcursul Străzii Franceze, până la propuneri de reconstrucție parțială a clădirii, cu tehnologie contemporană (trasee luminoase, led)
  3. Ruinele Bisericii Chiajna, lângă București. Imaginea dramatică a fostei biserici din perioada fanariotă impresionează pe cine trece cu trenul pe calea ferată din apropiere. Locul a fost de altfel și cadru de film, ceea ce i-a accentuat degradarea. În prezent tendința este către recuperarea funcțiunii monahale și de cult – s-a construit o capelă în apropiere, cu anexele sale. Nimeni nu a vut încă îndrăzneala să se ocupe de problema de bază: consolidarea și reintegrarea ruinei. Proiectul prezentat propune închiderea volumului bisericii (după consolidarea corespunzătoare a zidurilor) cu o turlă pe structură ușoară și cu tâmplării noi. Proporțiile turlei au rezultat dintr-un studiu comparativ efectuat pe mai multe lăcașuri de cult de secol XVIII din Muntenia. Punerea în valoare a clădirii printr-un iluminat nocturn special a fost deasemenea studiată.

Considerente asupra propunerilor prezentate în cadrul atelierului româno-spaniol dedicat punerii în valoare a cetății medievale Giurgiu

14-21 iulie 2014

1. Echipa Andreea/Bianca/Edmond/Laura

Proiectul începe cu o analiză a zonei, ținând cont de complexitatea situației urbanistice: distanța până la fluviu, zona abandonată (fostă insulă), canalul Cama, legătura cu orașul și cu obiectivele turistice ale acestuia. În plus, echipa a efectuat o mini-anchetă sociologică și o analiză a vegetației din zona cetății. Cuvântul-cheie al propunerii sunt traseele – atât în studiul relației vizuale cu canalul, cât și în legătura cu orașul. Se are în vedere integrarea traseelor pentru bicicliști, a celor pietonale, a liniei de cale ferată, dar și a sporturilor acvatice, toate aceste activități făcând din cetate un nucleu de interes. Din punct de vedere arhitectural, funcțiunile propuse sunt rezolvate într-o construcție-belvedere alcătuită din containere reciclate. Pentru ruine se propune o structură de acoperire casetată, din metal. Elementul inedit al proiectului este propunerea unei legături pietonale (esplanadă în trepte) între biserica Sf. Nicolae din apropiere (al cărei material de construcție provine din cetate) și zona cetății.

2. Echipa Ester/Macarena/Enrique/Guillermo/Ștefania

Proiectul pornește de la ideea includerii tuturor cetăților de pe malul Dunării într-un circuit turistic – atât în Serbia, cât și în Bulgaria și România. Acest traseu ar dispune de facilitățile necesare pentru a fi parcurs cu bicicleta, în totalitate sau pe porțiuni. Din ideea traseului rezultă și soluția arhitecturală, care propune înconjurarea ruinelor cetății cu o pasarelă care permite observarea lor din orice punct de pe perimetru, în continuitatea drumului propus în lungul Dunării. Orizontala traseului ciclist este combinată cu dominanta-veriticală a unui turn-belvedere, care permite observarea zonei până în depărtare și concentrează utilitățile necesare vizitatorilor.

3. Echipa Irina/Elena/Leandro/Pedro/Alvaro

Propunerea de arhitectură pornește cu observația că ar fi necesară amenajarea unei zone de expansiune a orașului către fluviu, actualmente creșterea urbană fiind exact în sens contrar. În plus, șoseaua extrem de tranzitată care leagă România de Bulgaria este tangențială orașului. Se naște astfel ideea unei rețele urbane care să interconecteze diverși poli de interes, dintre care unul, extrem de important, este cetatea. Echipa consideră fundamentală această interconexiune a cetății cu celelalte obiective turistice ale orașului, de aici rezultând scoaterea ei din izolare. Proiectul propune o serie de funcțiuni conexe cetății (agrement, sporturi, punct de informare, alimentație publică, relaxare etc.) , cât și reconfigurarea spațială a insulei pe care aceasta era amplasată. Un traseu pietonal urmează să lege toate aceste funcțiuni cu cetatea, pusă în valoare prin sistematizarea verticală a terenului, terasamente, trasee de circulație.

4. Echipa Maribel/Ilona/Petru/Franco

Se propune integrarea cetății într-o zonă extinsă de agrement care să ia locul actualei zone industriale abandonate de pe fosta insulă. În acest context, cetatea ar acționa ca element de legătură între aceasta și oraș. Se dorește punerea în valoare a cetății printr-o construcție perimetrală, panoramică, chemată să grupeze o întreagă serie de funcțiuni: comerț, cultură, relaxare. Din punct de vederearhitectural, rezultă o spirală, de forma literei φ, parțial suspendată pe o structură metalică. Volumul este complet vitrat atât către cetate, cât și în exterior. Protecția solară se asigură prin dublarea fațadei cu un sistem de panouri alcătuite din lamele de lemn. Se propune semnalizarea volumului noaptea, cu ajutorul unor fascicule luminoase verticale, cât și reutilizarea infrastructurii existente, de sprijin al fostelor conducte de termoficare, pentru susținerea pasarelelor-belvedere.

5. Echipa Radu/Maria/Marina/Alexandra

Se aduce în discuție transportul către oraș al turiștilor ce vin cu numeroasele croaziere organizate în lungul Dunării. Echipa propune pentru aceasta o linie de tramvai care să refolosească parțial traseul fostei căi ferate industriale. Un alt punct important de revigorare a vieții sociale îl constituie punerea în evidență de-a lungul anului a diferite sărtbători ale orașului, specifice fiecărui anotimp. În acest context, cetatea devine un pol de interes, care atrage localnici și vizitatori cu ocazia acestor evenimente. Intervenția arhitecturală asupra cetății are o poetică specială: se propune reutilizarea unor macarale portuare abandonate pentru suspndarea unei structuri de acoperire din materiale ușoare, care este de fapt o reconstituire a vechiului volum al cetății, cu cele 4 turnuri de colț. Se propune deasemenea conversia clădirii industriale dezafectate, interpuse între cetate și biserică, într-o stație de tramvai.

Concluzii

În analiza propunerilor prezentate este de ținut cont de o serie de factori: noutatea absolută a sitului pentru majoritatea participanților, complexitatea acestuia, efortul fizic după parcurgerea unei călătorii de cca. 3000 km, timpul scurt etc. Toate aceste considerente nu au permis efectuarea unor proiecte elaborate, detaliate. Dar nici nu era necesar. În săptămâna pe care au petrecut-o în Giurgiu, studenții spanioli, argentinieni și români au beneficiat de îndrumarea specializată a numeroși arhitecți, arheologi, istorici etc. și au dat dovadă de o profundă înțelegere a realității locului, de prospețime în gândire specifică vârstei și pregătirii lor, dar și de maturitate și adecvare la realitatea locală. Pe parcursul workshopului a ieșit în evidență faptul că o propunere arhitecturală corectă de punere în valoare a cetății nu se putea face fără o analiză aprofundată a contextului urbanistic și natural. După cum observa dl. Viceprimar Alexandru Vladu la prezentarea în plen a rezultatelor atelierului, practic oricare dintre cele cinci propuneri are potențial să se constituie într-o strategie de viitor pentru orașul Giurgiu.

Conf.dr.arh. Codina Dușoiu

Atelierele de vară Româno-Spaniole: