Fișa disciplinei:

ST-31 Structuri pentru design.pdf

Departament:

Științe tehnice

Titular:

lect. Vlad Petrescu

Obiective:

Însușirea noțiunilor de bază privind criteriile de alcătuire, conformare și dimensionare a elementelor, subansamblurilor și ansamblurilor structurale din materiale cu cea mai largă utilizare. Noțiuni elementare privind preluarea încărcărilor, conformarea corectă a sistemelor constructive uzuale. Alcătuirea și calculul îmbinărilor. Aplicarea noțiunilor de mecanică (statică și rezistența materialelor) la conformarea și proiectarea elementelor structurale alcătuite din lemn și metal.

Conținut:

Condiții tehnice de performanță, parametri de performanță, criterii și niveluri de performanță. Materiale pentru structuri (lemn, oțel, beton, zidărie). Metode de predimensionare și ipoteze de calcul. Încărcări în construcții și răspunsul structural. Definirea încărcărilor permanente, utile, dinamice. Comportarea elementelor structurale și nestructurale la diverse tipuri de încărcări.
Elemente și subansambluri fundamentale de structură: bară dreaptă, placă plană, perete plin. Efectul forțelor asupra acestora. Stabilirea sistemului structural. Recunoașterea elementelor structurale și ale celor nestructurale.
Grinzi cu zăbrele – alcătuiri și metode de calcul (metoda izolarii nodurilor, metoda sectiunilor).
Structuri rezistente prin formă. Structurile în arc și structurile suspendate. Tipuri clasice de arce. Problema preluării împingerilor.
Alcătuirea și calculul elementelor structurale de tip placă plană.
Particularități de alcătuire și de calcul pentru elemente structurale din lemn.
Particularități de alcătuire și de calcul pentru elemente structurale din metal.
Structuri cu deschideri mari. Structuri flexibile. Tipuri, materiale, forme în plan și în elevație, probleme de proiectare.
Elemente de structură de tip grindă. Conformarea secțiunilor transversale. Elemente de calcul preliminar pentru elementele supuse la solicitarea de încovoiere cu forță tăietoare alcătuite din diverse materiale (predimensionare, stabilirea deschiderilor maxime, limitarea deformațiilor). Mecanisme de cedare.
Elemente de structură de tip stâlp supus la solicitarea de compresiune centrică și excentrică. Conformarea secțiunilor transversale. Elemente de calcul preliminar.
Tipuri de îmbinări ale elementelor din lemn și metal, curent utilizate și metode de dimensionare a acestora.
Noțiuni sumare privind comportarea elementelor nestructurale, mobilierului și echipamentelor la acțiuni seismice. Răspunsul seismic al corpurilor libere (mobilier, echipamente, obiecte) în clădiri și spații deschise publice (interioare și exterioare)

Metoda de predare:

Cursuri săptămânale cuprinzând prelegeri teoretice însoțite de exemplificări, aplicații și exemple de calcul ilustrative.

Mod de evaluare:

Examen semestrial, scris, cu conținut teoretic și aplicativ. Nota de trecere reprezintă o medie între nota de la examen (50%), nota lucrării de evaluare din săptămâna a VII–a (30%) și notele obținute la verificările de pe parcurs (20%). Nota minimă acceptată la examen este 5 (cinci). Frecvența la curs este condiție obligatorie pentru admiterea la susținerea examenului final scris.

Bibliografie minimală:

P 100–1/2006 Cod de proiectare seismică – Partea I: Prevederi de proiectare pentru clădiri (BC 2006)
Petrovici, R., Teoria structurilor – note de curs, IAIM, 1995
Georgescu, Mihaela, Relația structural – nestructural în proiectarea de arhitectură”, Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 2005, ISBN 973-7999-46-0
Manole, M., Construcții. Alcătuiri constructive ale principalelor subansambluri, Editura MATRIX ROM, București, 2001.
Vlad, I., Macavei, F., Calculul sistemelor structurale la acțiuni statice, vol. I, Editura Tehnică, București, 2002.
Guideline on seismic evaluation and upgrading of non structural building components, Public Works and Government Services, Canada, Ottawa, 1995.